Dacă ne-ar fi spus cineva în urmă cu câțiva ani că viața noastră se va împărți între un birou din Sibiu și o curte plină de liniște din inima Ardealului, probabil am fi zâmbit cu neîncredere. Povestea Porumbacu 381 nu este doar un proiect imobiliar sau o simplă afacere. Este povestea salvării noastre, a nevoii disperate de vindecare și a modului în care o casă veche ne-a oferit exact viața pe care nu știam cum să o mai cerem.
Când viața se măsoară în deadline-uri și epuizare
Cu ani în urmă, viața noastră în București era un carusel din care nu știam cum să mai coborâm. Lucrăm (și astăzi o facem) în consultanță pe fonduri europene. Însă pe atunci, zilele noastre se topeau în 12, uneori chiar 16 ore de muncă. Eram mereu conectați, mereu în priză, dar, paradoxal, tot mai deconectați de noi înșine. Burnout-ul nu mai era doar un cuvânt la modă, ci realitatea noastră zilnică, care ne consuma încetul cu încetul.
Mai mult decât orice, purtam în suflet o durere tăcută: ne doream enorm un copil. Din cauza stresului cronic și a epuizării fizice și mentale, minunea pur și simplu întârzia să apară. Ajunsesem la capătul puterilor și ne aflam la doar șase luni distanță de a începe procedurile medicale pentru fertilizarea in vitro.
2 mai 2017: Ultima șansă și momentul în care am știut
Timp de doi ani de zile am bătut zeci de sate din zona Sibiului în căutarea acelei case care să ne vorbească. Doi ani de drumuri, de speranțe urmate de tot atâtea dezamăgiri. Ajunsesem în punctul în care eram gata să abandonăm visul.
În mai 2017, veniți la Sibiu pentru ziua verișoarei mele, am hotărât să ne mai dăm o ultimă șansă. Ne-am spus clar și răspicat: „Dacă nici astăzi nu găsim, renunțăm definitiv la căutări. Înseamnă că nu ăsta e drumul nostru."
În dimineața de 2 mai, am făcut o listă scurtă cu patru proprietăți din zona Făgăraș–Porumbacu–Avrig. În Porumbacu de Jos, după o primă vizionare dezamăgitoare lângă școală, ghidul nostru ne-a aruncat parcă în treacăt: „Mai am o casă, mai la deal... Vreți să o vedeți?" Am acceptat, fără mari așteptări.
Casa de la numărul 381, exact cum am găsit-o — vara și iarna lui 2017
Nu am mai vrut să vedem nicio altă proprietate. Casa era veche, dar stătea demnă și mândră: nu o ploua, nu avea crăpături, parcă ne aștepta pe noi să o readucem la viață. În septembrie 2017, actele erau deja semnate.
Evadarea și miracolul numit Victoria
Deși lucrările au început imediat, tranziția noastră a fost treptată. Pasul cel mare, desprinderea de București, s-a întâmplat în ianuarie 2020. Chiar înainte ca lumea întreagă să se închidă din cauza pandemiei, noi ne-am luat inima în dinți și ne-am mutat definitiv la Sibiu.
Acel pas ne-a salvat. Deconectarea de haosul din capitală, liniștea neașteptată a noii noastre vieți și aerul de la poalele munților au făcut ceea ce medicina se pregătea să facă: au vindecat. În iunie 2021, s-a născut Victoria, fetița noastră. Minunea noastră a venit natural, ca o confirmare supremă că am luat cea mai bună decizie din viața noastră.
Nouă ani de șantier, clădiți cu mâinile noastre și multă speranță
Să transformi o gospodărie veche într-o casă de oaspeți primitoare nu e un lucru ușor. A însemnat ani de șantier, de praf, de răbdare și de economii investite până la ultimul leu. Ne-am folosit însă și mintea de consultanți: pe lângă credite și fonduri proprii, am atras fonduri europene pentru a ne susține visul.
De la șura veche la Șura Nouă — înainte, în construcție și finalizată în iarna lui 2022
Vă așteptăm în lumea noastră
Încă de la început, vecinii ne-au primit cu brațele deschise, iar noi ne-am integrat firesc în respirația satului. Astăzi, viața noastră curge echilibrat între biroul din Sibiu și serile liniștite de la Porumbacu.
Când am creat Porumbacu 381, am făcut-o cu gândul la noi, cei de acum câțiva ani. De aceea, oaspeții noștri sunt de cele mai multe ori familii cu copii sau grupuri de prieteni care vin epuizați de la oraș și pleacă cu chipurile destinse. Oameni care caută exact ceea ce am căutat și noi: deconectare, tihnă, un loc unde să audă doar greierii și vântul.
Vă așteptăm cu drag să ne treceți pragul, să vă lăsați grijile la poartă și să vă scrieți propria poveste de liniște la noi în curte.